Kindle, biblioteca universala... in buzunar

Au trecut multi ani de cand am vazut primele calculatoare personale, mai intai conectate la TV, apoi cu propriul monitor, apoi ne-au invadat in ritm cu dezvoltarea tehnologica, micile dispozitive. Telefoanele mobile inteligente, asa-zisele smartphone-uri, si desigur PDA-urile. Imi amintesc ca primul Pocket PC, l-am primit de ziua mea... cadou. Da, in acest mileniu, dar oricum, un dispozitiv extrem de interesant, la vremea aceea revolutionar. Adica mi-am pierdut o gramada de timp sa-l umplu cu aplicatii, pe care in marea majoritate nici nu le-am folosit. Multe jocuri, din care ma jucam doar cateva, si il mai foloseam ca browser de imagini, pentru ca accepta acelasi card de memorie ca si camera mea foto. Imi mai placea sa-l umplu cu tot felul de date, la purtator. Primul model pe care l-am avut, nu avea GPS, dar putea rula GPS in mod harta. Tot era ceva.
Intre timp am achizitionat un Pocket PC WM6 de care am fost foarte multumit. GPS, conectivitate WiFI, Bluetooth, Infrared, e istet, mic, rapid, acum il folosesc mai mult ca GPS, desi am destule aplicatii instalate. Uneori imi pare rau ca nu e doar GPS ca sa-l pot lasa in masina. Asa, avand si alte date, chiar daca protejate, nu ma lasa inima sa-l tin in masina pe undeva.
Microsoft incet si sigur a pierdut in acesti ani piata pentru Windows Mobile. Lumea nu are timp sa ia stick-ul in mana si sa butoneze cu atentie ecranul. E un plus pentru specialisti, un minus pentru marea masa a utilizatorilor. Si desi ultimele versiuni si aplicatii s-au orientat catre functionarea fara betisor, declinul nu a putut fi oprit. Piata este dominata de Android, BlackBerry si IPhone. Nokia ramane in continuare numarul 1 la nivel mondial, dar pe piata din SUA este inexistent, si nu se poate lupta cu un Android sau cu un IPhone ce e vecin cu isteria. Am ramas uimit sa vad cat de practic poate fi un astfel de sistem. Vorbesti cu el, ii spui ce sa caute, si gaseste. Ii spui sa formeze numarul, il formeaza. Ii spui sa caute pe harta nu stiu ce magazin.... il cauta si iti afiseaza pe harta locatiile. Ii spui sa navigeze si te duce la destinatie cu GPS-ul din dotare. Poti sa urmaresti posturi TV. Ba poti sa asculti ce vorbeste politia pe frecventele lor. Poti sa te amuzi si sa-l folosesti pe post de Walkie-Talkie. E incredibil. Si cu toate astea am doar ultimul smartphone de la Nokia pe symbian... Nokia E73 de la T-Mobile. Sunt multumit de el, telefonul in sine e o bijuterie, dar sistemul de operare symbian, e ramas mult in urma. Nici aplicatii nu sunt prea multe, dar in principiu are cateva avantaje care il diferentiaza de multe alte telefoane. Cel mai important este ca atunci cand nu e semnal, se conecteaza automat la reteaua wireless si se poate folosi astfel telefonul in zonele fara acoperire sau cu semnal foarte slab. Apoi mai am Skype, dar eu folosesc Fring. E foarte bine cizelat. Pot sa fac apeluri internationale la preturi extrem de mici prin WiFi, si da.. vorbesc la telefon, dar prin wireless. Nu spun, aplicatii precum Google Maps, ruleaza perfect pe el, stie sa recunoasca vorbirea, gaseste locatii, apoi symbianul are totusi functii de lansare aplicatii prin talk, apoi ce imi place e aplicatia de GPS, Ovi Maps, care e destul de desteapta, are navigatie street by street, iti spune strazile, si cel mai interesant, functioneaza si fara plan internet. Oriunde merg in lumea asta, automat descarca harta, si pot sa navighez. Imi place si modul de navigare pieton. Sigur, mai sunt si aici aplicatii TV, multimedia, o multime, dar in fata la Android, parca incep sa le numar pe degete.
A fost lansat pe piata noul smartphone de la Microsoft. Windows Phone 7. Asta a insemnat practic moartea sistemului Windows Mobile 6.x care oricum era de fapt mort din punct de vedere al vanzarilor. Windows Phone 7 nu e compatibil cu vechiul sistem, aplicatiile nu mai merg, nu mai trebuie nici betisor. Vine cu un nou sistem de gestiune al ecranului, in care aplicatiile pot afisa pe pagina principala continut dinamic. Partea proasta e ca doar aplicatiile proprietare Microsoft fac acest lucru. Apoi nu e un sistem true multitasking cum a fost vechiul WM 6.x sau cum e Androidul. Aplicatiile care sunt in background sunt oprite automat. Exceptie, doar aplicatiile Microsoft. Nu are Copy/Paste, ar mai fi multe de spus. M-am jucat putintel cu el, e simpatic, merge frumos navigarea, organizarea pe ecran nu e ceva deosebit, aplicatiile nu sunt foarte multe, dar vor fi. Altfel are ecranul destul de mare, e rapid, Microsoft a impus practic niste speficatii minime, si el certifica toate telefoanele WM7. Microsoft doreste si a impuns un control riguros al aplicatiilor, si din cate am inteles nu e suficient sa ai o aplicatie proprietara, trebuie sa o descarci prin sistemul lor. In fine. Partea asta nu imi place. Apoi, am vazut ca au scos in general setarile de profunzime. Nu se conecteaza decat la un AP, nu si direct la un calculator sau telefon folosit ca pseudo AP. Ramane de vazut acest telefon. Sunt curios cum va evolua.



Si ajung acum la minunea anului. :) Da. Am descoperit-o intamplator acum cateva zile, cautand pe Amazon cu totul altceva. M-a intampinat pe pagina principala, un mesaj in care Amazon multumea cumparatorilor ca a facut din Kindle... cel mai vandut produs de pe Amazon in ultimii 2 ani!
Da... Kindle se numeste, e o BIJUTERIE. Am citit pe nerasuflate ce scria pe pagina, apoi am ascultat interview-ul cu Jeff Bezos, fondatorul si CEO Amazon.com. E o placere sa-l asculti pe acest om. O mentalitate, un farmec, o gandire pe gustul meu.. as putea sa-l ascult in fiecare zi. Hahaha...
Ce e acest Kindle??? E un e-reader, adica un fel dispozitiv in care poti sa citesti carti. E insa un cu totul alt concept. In loc sa utilizeze un ecran LCD care emite lumina, consuma curent, si e stiut ca e obositor la citit, utilizeaza un ecran ce functioneaza pe baza de cerneala. Claritatea este incomparabila. Nu te oboseste, poti sa citesti in lumina puternica, are un contrast foarte bun, literele sunt extrem de clare si bateria tine o luna de zile! Da... Poti sa-l folosesti o luna de zile. Odata afisata imaginea pe ecran, nu consuma nici un pic de curent ca sa o tina acolo. E mai subtire ca un creion! E formidabil de usor de folosit. E o placere. E.. minunat. Sigur ca l-am comandat de pe amazon. Sunt practic doua versiuni. Una WiFI la $139 si alta WiFi+3G la $189. Am cumparat versiunea 3G pentru ca pot sa o folosesc in toata lumea, in toata Europa, inclusiv in Romania. Dar e 3G, pentru asta trebuie sa platesc un abonament? NU! Nu platesc nimic. De asta se ocupa amazon.com. Eu doar il folosesc. Sunt in aeroport, vreau o noua carte, rasfoiesc putin biblioteca amazon, online .. aleg o carte, o downloadez automat in mai putin de 60 secunde si o citesc. Pretul difera, in principiu e de cateva ori mai mic decat versiunile tiparite! Pot downloada de proba cateva capitole, si daca imi place, cumpar cartea. Procesul de cumparare e transparent, practic Amazon are atasat cardul la contul de pe site si banii ii ia direct de pe acest card.. Darrrr... au mii de carti gratis. Toate cartile scrise inainte de 1923 sunt exceptate de la Copyright. Si nu doar ele, ci multe actuale. Practic mi-am downloadat de pe site de la ei, operele lui Jules Verne, Mark Twain, Charles Dickens, H.G. Wells, Jack London, Plato, Leo Tolstoi, Dostoyevsky, Kant, W.Shakespeare, Darwin, Edgar Allan Poe, Confucius, A.Einstein, Leonardo Da Vinci, Rudyard Kipling, Alexandre Dumas, Daniel Defoe, Sir Walter Scott, Homer, si multi alti autori pe care nu ii cunosc. In plus o multime de carti noi trec prin oferta gratis, dupa care revin la pretul initial. Daca esti interesat, nu ai decat sa intri din cand in cand, si sa preiei ofertele. Daca stii ce cauti, gasesti cu siguranta.
E o minunatie, se citeste atat de usor. Are inglobat Oxford Dictionary si New American Oxford Dictionary, care e si implicit de fapt. Nu pricep un cuvant, ma duc pe cuvant si automat imi spune ce inseamna fara sa deranjeze la citit. Daca vreau mai multe detalii in afara de cele doua linii, apas Enter si am toate definitiile si exemplele de utilizare. Ba pot sa-l pun sa-mi citeasca textul, intoarce automat paginile. Ba are si un sistem de navigare WEB ce merge minunat de bine, si nu trebuie sa am nici un plan tarifar, pot sa navighez pe orice pagina web din lumea asta. Are si jocuri, dar el in principiu e cu cititor de carti. Poate stoca 3500 de carti!!! Si pot sa sterg orice carte, ea ramane cumparata, deci cand vreau o reincarc pe dispozitiv cu cateva clickuri oriunde as fi.
Ba m-am abonat la un ziar si la o publicatie lunara.

E cea mai grozava chestie care a aparut dupa calculator! Iar faptul ca oricand, oriunde pot sa preiau carti, gratis, sau ultimele noutati din parc, de oriunde, fara sa platesc un ban pentru conexiune, oriunde as fi in lumea asta, e ceva spectaculos. Pot sa-mi pun propriile documente TXT, PDF, AZW, si le duc cu mine, oriunde.
Kindle-ul asta e versiunea a 3-a. Prima, care a aparut acum 3 ani, era cam patratoasa, nu arata prea grozav. Versiunea a 2-a a fost saltul calitativ, a devenit mai subtire decat un creion, extrem de usor, iar versiunea asta ultima, zau.. nu am ce sa-i cer mai mult!!!

Bine, daca v-am starnit curiozitatea... Intrati aici.. http://www.amazon.com/Kindle-Wireless-Reader-Wifi-Graphite si sunt convins ca o sa va cucereasca imediat!
Ascultati-l neaparat pe Jeff Bezos, fondatorul Amazon.

Criza la romani

Noi romanii avem o afinitate grozava spre senzational si stim sa amplificam, si ba ne place sa ne panicam. In consecinta, mass media publica ce se vinde, panica si euro-ul o ia in sus intr-un ritm ametitor. Nu stiu, toti am facut 4 clase primare, ce e asa de greu sa intelegi ce e aia o crestere procentuala. Hai sa vedem. Crestere de 5 puncte procentuale inseamna asa:
Un produs care fara TVA costa 100 de lei, cu TVA cu tot =119 lei. Cu noul TVA pica pe 124 lei.
Asadar, cu cat se scumpesc strict matematic? Cu 4.2%. Cu cat incaseaza mai mult statul de pe urma cresterii? El ia TVA-ul, deci e o crestere de 26.3%.

INFLATIA.
Nu va fi mare. Firmele nu isi vor permite sa mareasca prea mult preturile de raft, pentru ca e deja concurenta mare, si vor absorbi parte din cresterea pretului. Bun. E ok, problema serioasa este ca nu isi mai pot permite. Se duce naiba sistemul privat, nu castiga mai nimic, sunt impinsi la limita subzistentei. De aici pana la evaziune fiscala, ca sa traiesti.. nu mai e mult.
Panica pune presiune mare pe curs, care genereaza inflatie. Daca nu se ia transa care teoretic merge la BNR, va fi rau.

Ce au facut ungurii si mai nou bulgarii e calea de urmat. Au scazut impozitul pe profit la 10%. Pare o tampenie, dar nu e.
Ei sunt magnetii care atrag firmele din afara sa-si relocheze afacerile in Ungaria sau Bulgaria. Suntem in competitie cu tarile din jur, trebuie sa tinem cont de asta.

Politicul strica toata economia. Alegeri peste alegeri la 4 ani, prezidentiale la 5 ani, locale la alti ani... in conditiile actuale din Romania, s-a ajuns sa ne mintim si sa stagnam, doar din dorinta partidelor de a castiga si a nu pierde din popularitate. Nu mai vorbesc de felul in care se fac achizitiile publice, cum sunt gestionati acesti bani publici, cum se reintorc inapoi acolo unde trebuie.
Asa nu se poate.
Dar nu ajunge. Suntem o natie de incuiati. Am vazut asta la alegerile prezidentiale, daca mai era cazul. Asta e nivelul nostru, nu am ce sa cer mai mult.

Ne imprumutam prea mult, indatoram prea mult generatiile viitorare, ritmul actual de dezvoltare e nebun, nesustenabil. Toate planificarile sunt bazate pe crestere, concurenta este atat de acerba incat se omoara intre ele firmele, si practic daca nu se merge in acest trend ies din afacere si dau faliment.
Asa e pentru producatorii de autombile, pe toata industria colaterala, in domeniul calculatoarelor, chiar si pe partea de software.
Iar acum ma uit la TV si ma minunez cum pot sa scada atat de mult preturile la autombile. Ce se intampla? Cum de pot? Ce implica asta pe partea lor, de productie?

Deficitele bugetare in zona euro cresc in ritm ametitor. Cat ne mai tot imprumutam? Nu pot ajunge aceste datorii in timp de neplatit? Statele Unite au o datorie publica impresionanta, si nu pare ingrijorata, ii intereseaza mai mult cresterea economica, in asa fel incat sa-i prinda in angrenaj pe toti cetatenii ei, ca sa o poata duce toti... "bine".
Si pana la urma cine plateste? Doar dobanzile ajung la niste sume impresionante pentru o tara. Si cine beneficiaza de aceste sume? Cine are acest capital de rostogolit?

Ne-am inmultit prea mult si doar tehnologia ne-a permis acest lucru. Omul nu e construit sa traiasca intr-un ritm atat de trepidant, ca cel contemporan in care traim. Dar e capabil, nu are ce face, se adapteaza. E o chestiune de supravietuire. Trebuie sa faci parte din sistem. Alternativa la romani este retragerea la tara, microfermele de supravietuire, asa cum le-a prezentat Pavel Corut. Darrr... si acest concept se bazeaza pana la urma pe integrarea in angrenajul societatii noastre moderne. Produsele se desfac pe aceasta piata. Nu e chiar atat de corect numit "de subzistenta", pentru ca conform estimarilor lui se pot castiga peste 1000 de euro pe luna.

Criza in Romania e o problema serioasa. Pana nu vor ajunge acolo sus oameni care sa puna inaintea interesului propriu interesul national, nu vom progresa.
Si mai e ceva. E pacat ca toti se opresc acolo unde nu mai sunt competenti. Practic ei sunt constructivi si utili pana "evolueaza" la acel grad cand devin incompetenti.

Muzica de peste timp

E tarziu... E noapte...
Iata ca am ajuns ca dupa ce s-a terminat filmul, da... FILMUL, sa fiu rascolit, asa ca am pornit rapid calculatorul sa citesc mai multe despre Bobby Darin. M-am bucurat sa il vad in realitate, sa o vad si pe sotia lui, Sandy, si sa vad ca nu difera mult de personajele din film. Ca sunt frumosi, expresivi si plini de viata!






Film pe care l-am prins din mers pe TVR2, se numeste Beyond The Sea (SUA 2004), un film exceptional, biografic, dar asta am ajuns sa constat doar spre final. Nu sunt genul care sa-mi placa music-hall-urile. Nu mi-au placut niciodata. Imi place muzica actuala, imi place si muzica mai veche, nu ma omor dupa Beatles, dar imi place Elvis. Acest film chiar are viata. M-a captivat rapid, iar muzica lui Darin chiar m-a impresionat! Urmaream filmul si ma gandeam cat de mult s-a schimbat muzica. Acum nu mai poti auzi limpede vocea cantaretului, pentru ca e acoperita de efecte, de tot felul de instrumente, si de multe ori mai e si prelucrata. Bobby Darin are in schimb o voce minunata, muzica din acea perioada pune accentul pe voce, pe melodicitate. Nu sunt tobe ca sa mentina un ritm, in schimb e o intreaga orchestra care reuseste sa creeze o atmosfera deosebita, ce creeaza cu atata naturelete sentimente. Pare, si e atat de simplu ca pe aceasta muzica, filmul sa ti se strecoare in suflet. Este la fel ca in cazul desenelor animate cu Tom si Jerry, Popeye, Donald, in care muzica construita pe miscarile, pe gesturile, pe actiunea personajelor, da o alta dimensiune emotionala fata de desenele animate contemporane.
Sigur, filmul e putin trist in final, Bobb Darin moare tanar, rapus de probleme cardiace. Acum cateva minute am citit pe wikipedia ca din copilarie, de la varsta de 8 ani a avut nu stiu ce boala, care i-a afectat inima. Si acest copil... confruntat cu saracia, un baiat eminent, a luptat pentru viata, si stiind ca nu avea sa traiasca mult, s-a transformat prin determinare, daruire si talent intr-un artist desarvit care a lasat in urma melodii exceptionale, filme foarte bune. Nu stiu cati dintre noi putem avea o astfel de mentalitate.

Imi place muzica de localuri, muzica care se difuzeaza noaptea tarziu iar muzica lui Darin s-ar incadra minunat intr-o seara calduroasa de vara, sau intr-o noaptea mai racoroasa de toamna. In fapt, se incadreaza cu succes oriunde si oricand. E o muzica plina de viata, unde simti starea cataretului, ii simti vocea, si muzica lui inevitabil te invaluie si te cucereste.
Imi place si muzica italiana. E atat de vasta, si am ascultat atat de putina incat ma intreb de ce nu downloadez si nu o pun sa mearga intr-una.
Muzica imi poate influenta dispozitia cu usurinta, intotdeauna in bine... In rau nu, dar daca ascult un anumit gen de muzica, modern si oarecum fad, ajung la saturatie si o opresc.

De mai multe decenii, muzica nu a mai evoluat radical. Se canta si recanta aceleasi note. A disparut insa un gen de muzica. Bine, in Romania nu cred ca s-a impus, dar din cate am vazut, chiar si in America usor, usor a disparut din media.
Muzica acum se pirateaza, se preia de pe internet, lumea nu e constienta ca o formatie pentru 10 piese munceste un an intreg. Cum sa se intretina daca toti le pirateaza muzica? Si vad in jurul meu cum absolut toti considera ca e firesc sa ia muzica de pe internet. Nu e la calitate maxima, dar asta nu intereseaza pe nimeni.

Ca sa revin la film, a fost realizat atat de bine, incat am fost convins ca a fost turnat prin anii '60-'70. In timp ce urmaream filmul, am apreciat naturaletea acelor vremuri, in care profunzimea sentimentelor, nu se "pecetluia" printr-un sarut comercial, ci printr-o apropiere fizica, in care era suficient ca sa-si atinga obrajii si sa danseze tandru pe o muzica auzita doar de ei, in realitate... chiar cantata de el... Bobby Darin

Insula soarelui

Vantul mangaia usor valurile negre ale marii, salta stropii jucausi si ii plimba prin aer pana pe tarm. E inca noapte, soarele trebuie sa rasara la orizont, sa topeasca toti stropii. Valurile se leaganau majestos in intunericul diminetii dupa cum ea, doamna Luna decidea sa se plimbe pe cer.

Mikelina statea pe tarm si privea in gol. Gandurile au parasit-o, nu simtea decat aerul si stropii purtati de vant ce ii brazdau fata. Intr-o miscare protectiva, se apara de frig, strangandu-si hainuta in jurul corpului. Se intreaba ce cauta la ora asta, aici, singura pe acest tarm. In jur nici tipenie de om, doar marea care bolborosea ceva neinteles de nimeni.

Timpul a reusit sa-i mai alunge din frica instinctiva pe care o avea. Nu locuia departe, doar o aruncatura de bat de tarm. Intr-un gest autoprotectiv, se intoarse, privi lumina de la camera ei, mai in departare se zareau si alte luminite, alte suflete care dormeau si nu aveau idee ce agitatie e aici pe tarm. Era un moment de revelatie pe care l-a mai avut doar atunci cand s-a dus sa vada cum se pescuieste, si a ramas peste noapte in larg. Atunci insula nu se vedea nicaieri, si toata increderea si viata o lasa-se pe mana batranelului pescar cu care se aflase in barca. Apa era si mai neagra, stelele dansau in valuri si fugeau ici si colo. Licareau ba pe un val, ba pe altul, mosuletul privea in larg si fata ii era incremenita in trecut. Barca mica se misca si ea in ritmul valurilor marunte si poate din cauza asta, se gandea atunci Mikelina ca nu poate sa doarma. "Ce idee sa vin la pescuit"...?! Peste nu au prins, frigul si frica insa au patruns-o. SI-a spus ca nu va mai veni niciodata noaptea la pescuit, si iat-o acum pe tarm, singura privind marea. Timpul si-a pus amprenta pe fata ei. Rasul si zambetul i-au ramas, dar viata acra in care trebuia sa stie sa incordeze pumnul, si-au pus pecetea pe sufletul ei. Cine are cheia acelui suflet erodat de atata vant si sare? Realitatea se amesteca cu problemele marunte care nu ar trebui sa ii schimbe atat de dramatic sensibilitatea. Si totusi e altfel cand iubesti. Cand iubeste.

Orizontul incepuse sa se lumineze. De ce? Cine il lumineaza? De ce nu e doar un colt micut de unde sa-si faca aparitia soarele? De ce sentimentele sunt controlate de ratiune? De ce nu poate pluti in universul interior de calm si dispozitie interioara? Cine i-a furat atatia ani cheile?

Insula e ca o planta carnivora. Daca te-ai asezat din neatentie pe ea, te manaca. Incet. In ani.

Vara, insula se schimba. Ia din suflul turistilor care se zbenguie galagios pe strazile inguste, pietruite in cautarea de ceva si mai interesant. Ce trebuiau sa constientizeze turistii era ca "interesantul" e in jurul lor, ca tineau de mana sufletele drage. Viata traita in oala de zi cu zi, creeaza aceasta impresie, ca totul e static, cunoastem tot, ca tot ce e al nostru, ni se cuvine. E atat de greu sa te intrebi daca dincolo de acea mana e ceva mai mult? Ca nu ai ajuns sa cunosti si sa apreciezi cu adevarat cine e langa tine. De ce? Pentru ca nu ai timp. In fiecare zi iti poti spune ca nu ai timp.

Da, pe aceasta insula traia de 17 ani aceasta fata cu parul saten. Vantul ii aducea cu nesat stropii pe fata ei frumoasa, dar ea, cufundata in vidul clipei, nu simtea nimic. Parul lung, necaracteristic pentru felul ei direct si rapid de a eticheta si a solutiona, se unduia armonios. Era bucuroasa ca a avut curajul sa vina asa de dimineata sa priveasca cum rasare soarele. Atatia ani a avut la dispozitie si nu a facut asta niciodata. Timpul si viata ii erau planificata. Ora de ora, minut de minut, zi de zi. Vineri e Luni, Sambata e Marti si Duminica e doar atunci cand sunt valuri mari si vapoarele nu reusesc sa ajunga pe insula.

Incet, incet se lumineaza tot mai tare de zi. Frica compulsiva incepe sa dispara. Cand era bezna se gandea ca la cel mai mic zgomot o va taia la fuga peste camp fix la ea in curte, cu inima batand nebuneste de frica in palmele ei mici. Desi era la fel de frig, lumina parea ca o incalzeste. In cateva momente urma sa rasara de peste mare, soarele.

Cativa pescarusi brazdau orizontul cautand sa vada de unde din apa asta mare avea sa iasa globul luminos.

Auzi de-odata o voce care o striga pe un ton imperativ... MIKELAAA..... Tresari. Era doar o iluzie. In fata i se contura biroul vechi de ani buni din lemn masiv. Calculatorul avea si el o viata zapacita, aplicatiile erau pornite si oprite dupa cum mormaia Ursul. Scutura din cap, ca si cum ar putea scapa intr-o clipa de toate astea... si se ridica. Incepu sa se plimbe pe mal. Pana la apa nu era multi metri, iarba nisipoasa pe care calca, astepta si ea lumina. Intre ea si mare se casca un mic hau de cativa metri.

Si-ar fi dorit sa aiba un mers apasat si lin, ca al unei balerine, dar nu avea nici timp, nici nu a incercat vreodata sa-si unduie trupul, precum arboaicele care mai soseau cand si cand pe insula.

Era ziua, soarele nu iesea... Nu mai avea nici timp nici dispozitie sa simta.

Cat timp a stat zgribulita in intuneric, a simtit de mai multe ori caldura unui alt trup si placerea de a-ti inunda corpul cu fericire. In acele putine momente, cand era singura, doar cu sufletul si cu dorintele ei apuca sa mai retraiasca si sa-si imagineze. Nici nu stia ce stare sa aiba, nici nu o interesa. Tristetea ce de fel nu ii era caracteristica, avea momentele ei cand o copleseau. Atunci, singura... plangea si cateva lacrimi sarate stiau sa-si croiasca loc peste obrajor pana la barbie, unde se opreau.

Orizontul incepuse sa se lumineze. Un glob mare portocaliu iesea de undeva din mare, si asemenea pescarusului, avea si ea intrebarile ei fara raspuns. Globul de foc se ridica cu o viteza ametitoare. Simtea cum se ridica. Secundele care ar fi trebuit sa stea in loc, curgeau cu repeziciune.

Se aseza jos, stranse baticul in maini, si isi rezema capul mare in palmele ei delicate. Privea fascinata la acest glob care devenea tot mai mare, mai galben si mai luminos.

Nu se mai gandea la nimic, dar starea de activitate incepea sa o patrunda. Timpul nu ii apartinea. Undeva demult, timpul i-a fost rapit. O rapire pentru viitor. Urma sa-si dea mana peste timp. Atat doar ca acum era alta. Soarele o topea mai greu, si liniile adanci de pe fetele pescarilor de pe insula i s-au intiparit bine in minte. Zambetul nu mai era cu buzele intredeschise. Nu avea cum sa-si dea seama...

Prin minte ii strafulgera ideea ca trebuia sa fi luat aparatul foto cu ea. Oricum, era cam mic si nu se pricepea prea bine, desi a facut cateva poze exceptionale. Dar nu avea nici timp nici dispozitie sa primeasca sincer felicitarile. Cateva cuvinte "nu e incadrat bine, trebuia incadrat mai jos","Poza asta e inclinata" ii staruiau in minte, si nu reusea nicicum sa scape de ele. Stia ca critica e distructiva, dar asta nu o oprea sa gandeasca simplist si sa rada cu gura pana la urechi. Aceste momente ii provocau cu adevarat satisfactii.

Soarele se ridica deplin deasupra marii... Revelatia disparu in final undeva intr-un coltisor de memorie. Isi cauta in graba patura pe care statuse, si dintr-un pas grabit o agata si o puse pe umar.

Trebuia sa mearga la serviciu, avea de controlat facturi, conturi bancare si preturi.

Nu stia daca acest moment avea sa ii schimbe ceva din felul de a recepta timpul prezent.

Pasii ei se afundau in pamantul moale plin de nisip, umbra ei o lua cu mult inainte, si parca i-ar veni sa fuga. Nu avea nici un chef. Doarea doar sa manance ceva si sa plece. De aici mai departe tot timpul ii era incarcat pana noaptea tarziu. Creativitatea si trairile se inchideau automat intr-o mica cutiuta. Parca spre a le proteja de realitatea cotidiana taioasa.