A trecut o saptamana, de cand am urmarit in direct cu sufletul la gura cum uimitorul Nik Wallenda a traversat pe o un cablu de 2 inch, la o inaltime de peste 800 metri, o prapastie la Grand Canyon.
Fara plasa, nici nu se putea pune una, si fara cablu de siguranta. Asta se putea pune atat de usor.
E nebunie. Nu spun, de cateva generatii asta fac, dar revin, e nebunie. Iar trecerea asta peste Grand Canyon, a cea mai cea. De ce? Ei, e o distanta uriasa, practic a umblat peste 22 minute.
Inainte de a difuza in direct, am urmarit cred, aproximativ 2 ore, cam ce ispravi a mai facut. Am prins pulsul lui, iar gradul de dificultate il simt din starea lui de stres. Iti poti inchipui prin ce stari trece sotia lui? El nu are cablu de siguranta, iar in caz de ceva, ar trebui sa se prinda cu mainile de cablu si sa astepte elicopterul. Dar cum? Ca are ditai bara stabilizatoare prinsa peste umeri, iar vantul bate in Grand Canyon, la ora apusului in rafale de pana la 50 km/h. Daca se dezechilibra, nu cred ca se putea tine de cablu. Asa a murit bunicul lui, cablul nu a fost asigurat bine, a vibrat, si asta a fost. A incercat sa se tina de cablu, dar a cazut... ... ...
Aici au adoptat un alt sistem, nu aveau cum sa stabilizeze cablu de la sol. Da, multa inginerie si stiinta.
Deci am simtit din starea lui gradul de dificultate. A fost difuzat in direct toata conversatia lui.
Grand Canyon e ceva unic. Doar sa privesti in jos si ametesti instant.
Uimitor. De ce eu, de ce noi apreciem, ne uitam la asemenea emisiuni? Empatizam cu personajul, ii tinem pumnii, suntem alaturi de el. Ne identificam cu el. Ajunge? De ce ma uit?
De ce cautam extraordinarul?
Urmarindu-l am invatat ceva. O lectie despre.... (Nu spun ce, e personal)
Toti avem ocazia sa invatam din experienta altora, empatizand, prinzand anumite asptecte, sau putem invata din propria experienta. Daca nu invatam, e bai. Si nu toti invata. Nu ca nu vor. Pentru ca nu pricep. Sunt altfel cablati.
Cat despre azi... Empatia aproprie. Uneori simt ca nu am spus destul, ca nu am facut destul. In-va-tam. Doru, gandul imi fuge la tine.
Acum la TV e reluarea inregistrarii, comentata in direct de Nik. Foarte interesant.
Stresul e pe inregistrare, doar ca acum nu il simt. De ce? Pentru ca stiu ce se intampla.
Deci daca stiu viitorul, nu mai e interesant? Pentru ca e scris? Hmm...
Intotdeauna mi-a facut placere sa urmaresc Eurovision. Mai putin rezultatele. De fiecare data am ramas usor dezamagit sa vad cat de evident se voteaza pe criterii "regionale".
Surprinzator, pentru prima data, in acest an nu am primit puncte din Italia, Spania, Irlanda sau Anglia. Punctele le-am luat de la niste tari care nu stiu pe unde vin. Ce s-a intmplat? Nu a mai votat diaspora? S-a schimbat sistemul de vot? Au votat nativii prea mult?
Fiind vorba de melodii in prima auditie - cel putin pentru majoritatea europenilor - acestea trebuie sa prinda rapid, sa aiba un refren simplu, usor contagios, si daca se poate, mai special. Daca ascult mai mult aceleasi melodii, imi schimb scara de valori.
Am votat si eu pe hartie, si am ramas surprins sa constat ca per ansamblu, melodiile bune au iesit pe locuri fruntase. Mare minune! Sa zic deci, un mare bravo!
(Nu stiu daca in ceilalti ani juriul de specialitate din fiecara tara a avut 50% din voturi.)
Impresiile mele:
Romania, bine. Mi-a placut piesa, o voce excelenta, insa prefer vocea de bariton din primele 20 de secunde. Coregrafia sub orice critica. Unde i-a gasit pe "dezbracatii" astia?
Da, mult talent, o voce unica in contextul Eurovisionului. Se simte clasa, nu e greu de intuit potentialul lui. Da, simpaticul nostru e tenor! Nu am fost incantat de melodie, si consider ca a luat-o prea mult pe tonurile inalte.
Am urmarit un spot Eurovision, seara, undeva in in centrul Malmo-ului, si cand a ajuns cu microfonul pe la el, am ramas impresionat sa il aud cat de usor isi zboara vocea pe toate octavele. Incredibil!
Cu toate astea, melodia nu a fost speciala, i-a lipsit ceva ca sa fie cu grozava.
Oricum, Bravo!
Ungaria, excelent!
O melodie ritmata, cantata simpatic de un individ molcom, linistit, cu o nuanta de geek... Vocea? Perfecta! Ritmul? Absolut contagios! Asta e genul de melodie care prinde la o prima auditie! Super Ungaria. Chiar si acum, dupa atata timp, imi place melodia si o fredonez cu placere!
Inca ceva, la Eurovision ar trebui sa se cante in propria limba! Daca e sa nu punem reguli, cel putin sa oferim 5 puncte in plus. Nu? Doar asta e Eurovisionul... Mandrie nationala amestecata, cu orgolii, intr-o muzica in care se pun mari sperante!
Moldova, excelent! Bravos, ne-ai dat clasa. Nu e asa ca limba romana are o muzicalitate atat asa de placuta? Si atunci de ce ni se pare noua ca suna mai frumos in engleza? Ce? Italienii canta in engleza? Francezi? (Si cam atat :) )
Aceeasi problema cu tzopaitorii. Nu aveau ce cauta pe scena. Macar astia au fost imbracati :)))
O melodie foarte placuta, iar pe final am simtit clasa ei. Excelent!
Bravo fato. Bravo Moldova!
Italia? Acum ascult melodia. L’Essentiale asta, castigatorul de la San Remo e interesant. Nu e o melodie care sa placa la prima auditie, nu are refren usor de agatat, intra cu refrenul prea tarziu si nu e repetat suficient. Daruirea lui e doar pe cateva secunde.... Altfel, simplu, la costum, aparent serios pentru un italian.
Cu cat ascult mai melodia, cu atat imi place mai mult. E buna. Cum spuneam, melodia se porneste pe la jumatate, si capata forta doar pe final. Valul de energie il ia o singura data. Marco nu mai rezista, iasa pe insula in pasi strengaresti, si gata, s-a linistit din nou. Uff... Un pic mai mult si ajungea melodia in primele locuri.
Oricum, Bravo Marco!
Azerbaijan, bun, nota 9.
Germania, muzica cu tenta disco, invechita. E greu sa reinventezi disco-ul, e greu sa fi la nivel. Interpretarea prea agresiva.
Anglia, cu toata participarea surpriza, adica Bonnie Tyler, nu a reusit sa obtina puncte. Ceva mai multe ca de obicei, dar insuficient. Chiar nu stiu ce trebuie sa aduca pe scena sa placa.
Am sa trec la melodiile de 10 absolut.
Danemarca, Emmelie De Forest - Only Teardrops
O melodie de clasa isi gaseste loc in memorie. Si exista un varf in care o fredonez fara sa vreau. Toate melodiile superbe si-au facut candva loc in centrul meu muzical. Si da, imi dau o stare de buna dispozitie, si sa zic... incantare.
Melodia? Extraordinara. Peste o muzicalitate placuta, se imprima atat de distinct vocea lui Emmelie,. Are o voce speciala, puternica dar melodioasa, iar felul cum pune inflexiunile ii dau nota de unicitate. Prezenta scenica... perfecta!
Selectati clipul ca Full HD (1080) si urmariti-l pe tot ecranul. Nu am vazut o filmare mai formidabila. Culorile sunt calde, consistente, dinamica efectelor e in ton cu melodia iar prezenta ei e absolut naturala si fara mofturi de vedeta. Coregrafia e simpla. Tobosarii sunt grozavi, se misca precum niste jucarii mecanice. Ritmul melodie e oprit de unul din ei, pentru un prim plan la flaut. Si cam asta a fost toata coregrafia. Superb. A trecut de mult vremea tzopaitorilor de brake dance.
Aceasta e melodia care a meritat la absolut toate capitolele sa castige Eurovision!
O urmaresc pe un ecran mare, si nu ma pot abtine sa nu ma minunez si sa apreciez aceste culori si planuri incredibile. Tipa asta frumoasa, desculta, fara briz-briz-uri, reuseste cu succes sa afirme ca nimic nu poate inlocui simplitatea, naturaletea si talentul!
Acordurile irlandeze, ii confera unicitate, iar ritmul usor stereotip e spart doar de energia "artistei" Spectaculos! Nu ma mir ca iesit castigatoare.
BRAVO Danemarca!
Urmatoarea melodie... Nota 10:
Norvegia, Marget Berger - I Feed You My Love
Melodia e la pachet. Se livreaza cu artista; o prezenta scenica discreta dar extrem de puternica pe fondul unei melodii plina de energie, controlata de voicea ei clara, calda, si atat de placuta.
Deci a fost loc de o melodie mai energizanta. Nu ma mir ca si aceasta melodia si-a facut loc in spatiul meu muzical. In direct, in seara finalei de la Malmo, aceasta a fost melodia care mi-a placut cel mai mult. Si e limpede ca mi-am dorit ca ea sa castige!
Urmeaza melodia. Click. Da, e o melodie speciala pentru ce inseamna Euroviso.
Cadrul e simplu, a disparut corul din semifinale, si a ramas ea impreuna cu cameramanii sa faca toata coregrafia. Blindata in rochia atat de elegant mulata pe corpul ei, cocotata pe bocancei, imi da impresia ca daca ar face cativa pasi s-ar prabusi. Privind-o ma minunez doar cum poate pasi atat de elegant, impotriva tuturor legilor fizicii.
Ea - artista, bateristul si cameramanii creeaza o filmare de exceptie ce se potriveste de minune cu intensitatea melodiei. O asa dinamica a filmarii, a culorilor, a luminii, niste cadre atat superbe nu am mai vazut. Profesionalism absolut!
Margaret stiut in permanenta unde sunt camerele de
filmat, cine filmeaza si unde sa isi focalizeze atentia. E o placere sa vad pe chipul ei, bucuria de a canta. Fata asta alaturi de tobosar si-a daruit tot sufletul pe scena!
Perfect. Impecabil. O melodie nestandard, o interpretare de exceptie, pe o energie debordanta!
Bravo Marget Berger, Bravo Norvegia!
Cel mai bun top clasament Eurovision! Cele mai bune melodii pe locuri potrivite.
Un scurt interviu cu Emmelie De Forest.
Nu zau, nu e banala. Tonalitatea vocii e unica. In cateva fraze m-a
plimbat pe toate octavele! Nu ma mir ca a "iesit" vocea ei din melodie.
Revenind
la interviu, sunt surprins sa vad cate emotii are fata. La polul opus sunt cele cateva secvente din semifinala, unde acolo pe scena pentru intreaga Europa, a fost atat de destinsa si de sigura pe e.
Tot la capitolul filme, acum am terminat de urmarit pe netflix filmul "Mirror mirror", o productie a studiourilor de la Hollywood, 2012.
L-am zarit intamplator in timp ce butonam TV-ul, si nu l-am ratat.
Tradus, "Oglinda oglinjoara"... un film absolut incantator, ce invaluie candoarea si inocenta copilariei, cu iubirea pura precum fulgii de zapada in mijloc de ianuarie, intr-o poveste de iarna ce ar aduce cu "Alba ca Zapada", hehe, dar nu, nu... e altceva.
Filmul e simpatic, e comic, are putina drama, dar in esenta e imprevizibil si nu urmeaza povestea clasica, fapt ceea ce ii sporeste atractivitatea. Trebuie doar sa nu va fi pierdut spiritul copilariei si empatia, ca sa il apreciati la adevarata valoare.
Un film cu Julia Roberts, pe care vi-l recomand cu caldura!
E unul din filmele care dupa ce se termina, ai nevoie de liniste...
Nu e din trecutul indepartat. E in Balcani, la noi in Europa, si e un film bazat pe fapte reale. Faptele, in fapt realitatea din Bosnia acelor ani, avand in prim plan corpul de pace al Natiunilor Unite. Filmul nu este o productie americana, e o productie candiano-germana, fapt ce a permis poate o optica mai obiectiva.
In timp ce il urmaream, am auzit vorbindu-se pe alocuri romaneste, in loc de sarba/croata, dar si ruseste. Nu mi-a fost greu sa realizez ca productia a fost turnata in principal in Romania, fapt confirmat si de numarul impresionant de romani, de dupa casting.
Nu vreau sa va spun mai multe. Daca aveti ocazia si dispozitia, sunt doua ore de film, care cel putin pe mine m-au captivat. Filmul l-am urmarit intamplator pe netflix, e in topul de audienta, are un rating foarte bun... 4.5 din 5. I-am dat si eu acum 5 stele.
Pentru acest gen de film, cu cat conditiile de vizionare sunt mai bune, LCD mare, sonor bun, si mai spre seara... cu atat impactul emotional e mai puternic.
Nu vreau sa generalizez, poate a fost doar un caz, poate e o optica gresita, o adaptare inceata la conditiile existente, in ciuda normelor si standardelor de moralitate, care sunt impuse de astfel de organizatii, si care sunt de fapt o normalitate. Sub alte forme, asa ceva se intampla in permanenta, si admit, de multe ori optica se schimba, fiind in asemenea conditii "speciale"... sa zicem "in prima linie". Ce nu acept sa se schimbe e moralitatea, optica pozitiva si constiinta.
Fara plasa, nici nu se putea pune una, si fara cablu de siguranta. Asta se putea pune atat de usor.
