Ieri, venind acasa, am ramas putin surprins sa zaresc o masina de politie, alba, cu toate geamurile deschise, doar stand... in aerul cald si placut de-afara. Am ajuns sa le zaresc rapid. Modelele mai vechi, Ford, masive, au o forma usor de recunoscut. Ca sa ma verific ma uit dupa proiectoarele pliate pe care le au langa oglinzile retrovizoare.
Mai spre seara, aceelasi autoturism de politie, parca pe partea opusa. Mi-am spus ca au ceva treaba de filaj, urmesc poate pe cineva. Interesant si totalmente atipic acest eveniment, nu de alta, dar zona e foarte buna si linistita. Ce sa caute politia pe-aici?
Am zarit pe partea opusa, nu mai putin de 8-10 autoturisme de politie. Doar unul singur imprastia luminile rosii si albastre pe cladiri. Aici aproape, o masina de politie nemarcata, oprise circulatia. Autoturismul avea usa dinspre strada deschisa si in jurul ei era un barbat imbracat in civil, dar cu ecusonul de politie la piept. Imprastia ordine, mai precis oprea alte masini sa intre sau sa iasa din zona.
In jur agitatie. Cativa politisti cu ame se miscau rapid de-o parte si alta. Hmmm... O senzatie ciudata. Am simtit acea agitatie si tensiune, in semi-intunericul de-afara.
Ma gandeam sa fac cateva poze, dar nu am apucat. Dupa cateva minute, cum de fapt banuiam, am auzit batai in usi. Ma uit prin vizor, deschid. Doi barbati si o femeie, din trupele Swat, blindati in echipament negru, fara scut sau casti, cu armele gata de tragere orientate spre intrare, ne-au cerut pe un ton oarecum calm si protectiv, sa parasim zona. Privirea mea s-a oprit pe armele lor... Negre, cumva complicate, cu tevi lungi pentru o buna precizie, o magazie de calibru mare, si fara luneta. Hmmm. Am simtit asa din atitudinea lor, sau din voce, o ingrijorare. Am simtit latura lor umana. Nu ma asteptam la asta. Cand ii vezi la TV, ai impresia ca sunt roboti de interventie, care intotdeauna isi fac treaba fara sa clipeasca. Realitatea e alta. In acele cateva secunde, nu mai mult, am simtit tensiunea, graba, ingrijorarea si concentrarea lor.
Timpul s-a dilatat pentru putin in acele momente. Nu avea nici un sens sa raman in casa si sa ma trezesc cu vreun glont ratacit. Am intrat inapoi in casa, sa iau ceva pe mine. Adrenalina mi-a invadat corpul. Ma grabeam, politistii vroiau sa plecam urgent de-acolo. S-a mai dilatat putin timpul, in timpul celor cateva secunde cat am cautat ce sa iau pe mine. Ba am avut timp sa agat si aparatul foto mic.
Am inchis usa, politista mi-a zis sa nu mai incui usa ca oricum nu intra nimeni... hihi, se grabea. Ii era frica sa nu escaladeze situatia cu noi acolo. Literalmente mi-am facut loc printre ei, si am parasit cu pasi grabiti zona pana dupa colt, unde paream in siguranta.
M-am intalnit cu un alt individ care fusese si el evacuat. Am discutat, am glumit de situatie, ne-am dat cu parerea. Era putintel frig, si perspectivele erau ca aveam sa petrecem ceva timp in aerul proaspat de sfarsit de octombrie. Practic nu aveam cum sa parasim zona. Traficul era blocat, iar pe jos cat si unde sa mergem? Dupa ceva timp, a sosit in zona un alt individ, am discutat si cu el. El nu era in zona operativa, deci sigur, nu a fost evacuat. Nu mica mi-a fost mirarea sa aud ca ne invite la el acasa, sa nu stam afara in frig. Am apreciat politetea si acest spirit de ajutor cu care am inceput sa ma obisnuiesc. Putea sa ne lase in plata domnului, de ce sa invite niste necunoscuti la el in casa?
Ne-a servit cu ceva bunatati, am discutat multe, am descoperit chiar interese si pasiuni comune. Imi face placere sa ascult, si sa invat de la fiecare cate ceva. E simplu si extrem de folositor. In plus am ajuns sa cunosc cateva noi persoane, si uite ca mi-am facut si noi amici.
Am petrecut cam 2 ore... cam atat a durat toata operatiunea. Am simtit pe-afara un miros ciudat. Cred ca au folosit gaze. Nu am auzit focuri de arme... dar na, cu TV-ul mergand si discutand chestiuni interesante, era cam greu sa aud ceva.
Da... O clipa din cotidian, aici pe net. Rara. Rara pentru ca "sansa" sa dau nas in nas cu trupele Swat e extrem, extrem de mica. Practic catre zero. In plus in oras esti extrem de in siguranta, mult peste ce e in Romania, Italia, sau alte tari. Parca in Spania - Barcelona e totusi mai ok, Centrul Londra - Anglia langa palat, ce sa spun, una din 10 persoane e un politist, altfel nu mi se pare sigura Londra.
Asta a fost. O clipa, un instantaneu. Acum parca nici nu imi vine sa cred ca s-a intamplat. Dar a fost real. Am ajuns sa ma strecor printre membri SWAT in actiune. Si da, am simtit acea tensiune, care e cam greu de explicat.
Ce apreciez eu e serioziatatea, profesionalismul cu care se trateaza aceste situatii care aparent pot fi considerate marunte. Nu cred ca s-a tras nici un glont, dar situatia putea fi potential periculoasa?!
La TV, se difuzeaza orice eveniment de acest gen. Nu prea au insa ce sa dea. Acum o luna a disparut o fetita, si au cerut informatii in media. Din pacate, soarta ei a fost una nefericita. Hmmm.
Ca sa fac doar o paralela, pentru o minora infractiune in trafic, de cele mai multe ori, apar urgent inca alte doua-trei masini de politie. M-am obisnuit cu luminile astea albastre - rosii - albe, ce pulseaza atat de spectaculos de te miri unde... Chiar imi plac. Ce e important, e ca politia, autoritatile sunt respectate. Nici gand sa iei peste picior un politist ca pe la noi. Si sunt cat se poate de acord cu aceasta normalitate. Pana la urma, cei protejati suntem noi, cetatenii.
