Skywire: Nik Wallenda

A trecut o saptamana, de cand am urmarit in direct cu sufletul la gura cum uimitorul Nik Wallenda a traversat pe o un cablu de 2 inch, la o inaltime de peste 800 metri, o prapastie la Grand Canyon.

Fara plasa, nici nu se putea pune una, si fara cablu de siguranta. Asta se putea pune atat de usor.
E nebunie. Nu spun, de cateva generatii asta fac, dar revin, e nebunie. Iar trecerea asta peste Grand Canyon, a cea mai cea. De ce? Ei, e o distanta uriasa, practic a umblat peste 22 minute.

Inainte de a difuza in direct, am urmarit cred, aproximativ 2 ore, cam ce ispravi a mai facut. Am prins pulsul lui, iar gradul de dificultate il simt din starea lui de stres. Iti poti inchipui prin ce stari trece sotia lui? El nu are cablu de siguranta, iar in caz de ceva, ar trebui sa se prinda cu mainile de cablu si sa astepte elicopterul. Dar cum? Ca are ditai bara stabilizatoare prinsa peste umeri, iar vantul bate in Grand Canyon, la ora apusului in rafale de pana la 50 km/h. Daca se dezechilibra, nu cred ca se putea tine de cablu. Asa a murit bunicul lui, cablul nu a fost asigurat bine, a vibrat, si asta a fost. A incercat sa se tina de cablu, dar a cazut... ... ...
Aici au adoptat un alt sistem, nu aveau cum sa stabilizeze cablu de la sol. Da, multa inginerie si stiinta.
Deci am simtit din starea lui gradul de dificultate. A fost difuzat in direct toata conversatia lui.

Grand Canyon e ceva unic. Doar sa privesti in jos si ametesti instant.
Uimitor. De ce eu, de ce noi apreciem, ne uitam la asemenea emisiuni? Empatizam cu personajul, ii tinem pumnii, suntem alaturi de el. Ne identificam cu el. Ajunge? De ce ma uit?
De ce cautam extraordinarul?

Urmarindu-l am invatat ceva. O lectie despre.... (Nu spun ce, e personal)
Toti avem ocazia sa invatam din experienta altora, empatizand, prinzand anumite asptecte, sau putem invata din propria experienta. Daca nu invatam, e bai. Si nu toti invata. Nu ca nu vor. Pentru ca nu pricep. Sunt altfel cablati.

Cat despre azi...
Empatia aproprie. Uneori simt ca nu am spus destul, ca nu am facut destul. In-va-tam.
Doru, gandul imi fuge la tine.


Acum la TV e reluarea inregistrarii, comentata in direct de Nik. Foarte interesant.
Stresul e pe inregistrare, doar ca acum nu il simt. De ce? Pentru ca stiu ce se intampla.
Deci daca stiu viitorul, nu mai e interesant? Pentru ca e scris? Hmm...

Nik Wallenda, esti uimitor!!!
Ai grija de tine!